Redactat de Andreea Mirescu – psiholog clinician
Ce este psihologia pozitivă?
Într-o lume în continuă mișcare, plină de opțiuni și posibilități, căutarea fericirii și a unei vieți satisfăcătoare rămâne o misiune constantă, dar care de multe ori pare a fi imposibil de îndeplinit.
Adesea ne ancorăm în dificultăți cotidiene, în experiențe emoționale copleșitoare și impasuri care par că ne vor defini viața, ceea ce ne îndepărtează de fericire și mulțumire. Psihologia pozitivă a pornit de la filosofia că oamenii sunt mai mult decât dificultățile lor, având resursele și aspectele pozitive care în mod inerent sunt prezente în viața fiecăruia într-o anumită formă personală (Seligman și Csikzemihalyi, 2000).
Obiectivele psihologiei pozitive conform lui M. Zlate (2001)
Construirea calităților pozitive ale oamenilor. Daniel Seligman consideră că o cale spre o viață satisfăcătoare și fericită este construirea și consolidarea calităților pozitive personale și a atitudinilor centrate pe valorificare, cunoaștere și controlare a contextului de viață în care trăim, astfel încât experiența subiectivă să aibă și aspecte plăcute, motivatoare, înfloritoare.
Validarea experiențelor pozitive. Adesea ne angrenăm în ceea ce ne este mai disponibil, nu neapărat împlinitor și satisfăcător, ceea ce face ca experiențele relevante pentru noi, emoțiile pozitive, ceea ce ne face fericiți să se piardă în firescul zilei, căci atenția noastră se așterne pe ceea ce nu e la locul lui.
Satisfacția cu trecutul, speranța și optimismul, bucuria momentului, capacitatea de a iubi pur, dedicarea , curajul, deschiderea, sensibilitatea, puterea de iertare, responsabilitatea, altruismul sunt doar câteva trăsături personale pozitive care construiesc o personalitate pozitivă.
Prevenția implică identificarea constantă, zilnică poate a lucrurilor care ne fac să simțim că viața merită trăită, cele care ne fac să ne simțim mulțumiți și împliniți, care ne entuziasmează și ne protejează de incertitudinea terifiantă ce poate însoți ziua ce va urma.
Câteva principii practice ale psihologiei pozitive propuse de Seligman și Csikzemihalyi (2000)
Proactivitatea. Omul pozitiv își cunoaște calitățile și acele aspecte pe care le poate îmbunătății singur pentru a-și face viața mai bună, identifică ce are nevoie și demarează acțiunile care îl pot duce acolo.
Cunoașterea mediului social. Omul pozitiv își caută medii în care se simte împlinit, părăsește mediile care nu îi satisfac nevoile, dar își și construiește în jurul său grupul și spațiul dorit în care să poată înflori și crește, deoarece momentele savuroase din viața lui sunt un proiect activ pe care el îl influențează.
Ancorarea într-un sistem mai mare decât propria persoana și cultivarea sinelui dorit. Omul pozitiv se raportează la sine ca la un pion în continuă dezvoltare pe o tablă de joc la fel de dinamică. În situații dificile, își poate păstra resursele interne active și conștiința faptului că neplăcutul nu anulează plăcutul.
Cercetarea experiențelor frumoase și recunoștința. Se spune că o experiență frumoasă este și mai frumoasă când este trăită cu recunoștință și mulțumire, când este una conștientă.
În concluzie, deși e important sa căutam ”mai bine”, a trăi pozitiv implică să te bucuri de moment și să înțelegi, să integrezi experiența actuala ca fiind punctul în care te afli acum cu toate aspectele lui, fără să implice inexistența răului.
Referințe:
Compton, W. C. (2005). Introduction to Positive Psychology. Thomson Wadsworth.
SELIGMAN, M.E.P., CSIKSZENTMIHALYI, M. (2000), „Positive Psychology: An Introduction”, American Psychologist, voi. LV, nr. 1
Zlate, M. (2001). Psihologia la răspântia mileniilor. Polirom.
Leave a Reply