Altruismul

Redactat de Andreea Mirescu – psiholog clinician

Altruismul

Conceptul de altruism a traversat mai multe etape de interes și a fost contemplat de mulți gânditori ai lumii, însă,a căpătat două nivele de definire: altruismul -comportament și altruismul – valoare psihologică.

Primul tip de altruism se referă la un altruism vizibil prin comportamente de ajutorare a celorlalți fără un scop concret, obiectiv pentru propria persoană, chiar dacă implică efort și costuri personale. Comportamentul altruist se poate observa și în mediul natural în conduita animalelor și chiar și în cazul organismelor fără structură mentală (The Encyclopedia of Positive Psychology, 2011), ceea ce poate sugera instinctul de ajutorare și intensitatea înrădăcinării lui în ființele vii.

Altruismul psihologic este mai subtil, pornind din dorința subiectivă de a ajuta și a oferi un suport, un beneficiu unei persoane fără a ține cont de consecințele comportamentale și fără a avea un motiv concret (Khalil, 2014). Un exemplu se poate găsi în narațiunea internă ” te ajut pentru că vreau să îți fie mai bine, nu pentru că îmi ceri ajutorul sau cred eu că ai nevoie de ceva, că nu ești bine”. 

Altruismul a fost pus adesea în antiteză cu egoismul psihologic care se referă la o atitudine binevoitoare și susținătoare cu scopul real de a beneficia propria persoana în urma actului pentru celălalt.

Perspectiva psihologică asupra altruismului

Fiind un proces intern, acțiunile demarate din altruism, din intenții pure orientate unidirecțional spre bunăstarea celuilalt sunt greu de dovedit și de testat, ceea ce a condus la întrebarea firească despre existența altruismului real. Batson (2011) propune ipoteza altruismului bazat pe empatie. 

De multe ori altruismul este pus sub semnul întrebării, fiind confruntat cu egoismul din prisma faptului că acțiunile noastre bune au consecințe naturale și asupra noastră. Conform teoriei schimbului social, în interacțiunile noastre, schimburile dintre spațiul intern, personal și cel extern, extrapersonal sunt inevitabile, iar acest fapt nu schimbă intenția și emoția cu care manifestăm un comportament (Lawler, 2004).

Actele făcute ”cu suflet și dăruire” au inevitabil o consecință și asupra noastră, poate că ne dă sentimentul de utilitate, poate hrănește nevoia de conexiune umană sau de sens personal.

Aceste răspunsuri emoționale care se manifestă automat nu ne face acțiunile orientate spre ceilalți mai puțin importante sau autentice, ci mențin vie flama altruismului care este integrată în fiecare. 

 

Referințe bibliografice:

The Encyclopedia of Positive Psychology (1st ed.). (2011). Wiley-Blackwell.

Khalil, E. L. (2004). What is altruism?. Journal of economic psychology, 25(1), 97-123.

Lawler, E.J. (2001) An affect theory of social exchange, The American journal of Sociology, 107, 2, 321-352.

Batson, C. D. (2011). Altruism in humans. Oxford University Press, USA.